Cuvântul „pop” este preluat din limba engleză, unde serveşte ca abrevierepentru adjectivul popular („celebru”, „faimos”); termenul englezesc a dat naştere mai multor concepte privitoare la cultura produsă de populaţia de la oraş, prin abordăriartistice cu un grad de utilitate semnificativ mai ridicat decât în cazul creaţiei culte (care mizează nu arareori pe „arta pentru artă”), prin vehicularea unor mesaje deprotest pricinuite de viciile societăţii, de scena politică naţională sau mondială etc. Cel mai mare impact l-a avut conceptul de popular culture (mai scurt, pop culture), care introduce un concurent puternic pentru cultura savantă. Creaţiile sale împrumută unele trăsături ale folclorului (în cazul muzicii, vezi şi aici), dar autorii sunt, cel mai adesea, orăşeni; prin urmare, nivelul de educaţie şcolară este unul mai ridicat, cei mai mulţi dintre reprezentaţii noii culturi fiind cel puţin semi-docţi. După probarea succesului noii mişcări, pop culture a scos la lumină şi alte laturi decât pe aceea dezinteresată, fiind o strategie excelentă atât pentru a influenţa publicului ca ţintă a deciziilor politice, cât şi de exploatare a lui în scop comercial.

Muzica pop cuprinde o parte semnificativă din manifestările muzicale ale acestei culturi a maselor; cu timpul, necesităţile taxonomice i-au restrâns sfera de semnificaţii, vechi accepţiuni ale sale fiind indicate prin denumirile unor noi curente muzicale, derivate. În mod deosebit genurile protestatare, incomode, şi-au ales un făgaş propriu. Mergând către zilele noastre, muzica pop a păstrat subiectele prin care se reflectă viaţa de zi cu zi, cel mai frecvent fiind descrise evenimentele lipsite de spectaculos; tocmai această reţetă care garantează (sau de multe ori simulează, atunci când raţiunea comercială este mai pregnantă) sinceritatea demonstrează succesul majoritar de care genul continuă să se bucure.

Ce efect are muzica asupra noastra?

In ultima vreme, pereocuparea pentru a analiza efectul muzicii asupra psihicului infividului a crescut, in acest scop realizandu-se mai multe lucrari care au pun in balanta arta si psihismul uman. In general, procesele psiho-neuro-fiziologice cu rol in receptarea muzicii sunt comune, intalnite la fiecare individ in parte (procese senzoriale, acustice, intelectual-afective etc), spre deosebire de efectele muzicii care sunt diferite de la individ la individ, aici diferenta fiind data de ritmul, genul muzical si de ce nu chiar de mesajul care se vrea a fi transmis de melodie dar care este perceput in functie de viziunea ascultatorului.

Muzica, in functie de gen, ne relazeaxa, avand efectul cathartic (eliminator al emotiilor negative accumulate), ne induce o stare de somnolenta, sau dimpotriva ne poate creea o dispozitie proasta, avand un efect psihedelic asupra individului. De asemenea, s-a constatat ca muzica ajuta la amplificarea sau eliminarea unor stari interioare, favorizeaza comunicarea intre indivizi sau accelereaza bataile inimii, uneori miscarile corpului acompaniind muzica pe care o auzim (dansul este un exemplu in acest sens). Repetarea acestor efecte imediate vor fi pe parcurs asimilate de psihic acesta considerandu-le ca fiind naturale si ale lui de drept. Acest lucru duce in timp la modelarea personalitatii.